Fie că îi spui canapea, divan sau sofa, primul tău impul este să te așezi și să te relaxezi. Iar cum îi spui nu prea contează. Dar dacă vrei să fii corect din punct de vedere tehnic, istoria fiecărui cuvânt este chiar interesantă.
Crezi sau nu, oamenii stau jos de ani, iar numele lucrului pe care s-au așezat a trecut prin la fel de multe schimbări, forme și dimensiuni ca și tipul de mobilier în sine. Pe lângă sofa, canapea și divan, avem și Chesterfield, Davenport, Lounge sau Pat-de-zi. Unele din acestea sunt istorice sau cel puțin descriu un tip mai distinctiv de șezut, dar liniile sunt puțin mai estompate când vine vorba de ceea ce am descrie drept o sofa, canapea sau divan. Iar diferența este adesea legată de cât de în vârstă suntem și unde ne-am născut, dar istoric diferența era adesea legată de clasa socială.
Sofa
Cuvântul „sofa” are origini turcești și este derivat din termenul arab „suffah”, care înseamnă „bancă” sau „platformă”. În perioada medievală, în cultura islamică, „suffah” desemna un loc în care oamenii se așezau sau se întindeau pentru a se relaxa, de obicei în jurul unei curți interioare. Original, termenul definea o parte a podelei ridicată câteva zeci de centimetri, acoperită cu carpete și perne pentru confort și erau utilizate în scopuri sociale și de odihnă.
În timp, conceptul de „suffah” a ajuns în Europa prin intermediul contactelor comerciale și culturale dintre Orientul Mijlociu și Europa, în special în timpul Renașterii. În Europa, termenul a evoluat și s-a adaptat la contextul cultural local, ducând la apariția cuvântului „sofa” în limba engleză și a altor cuvinte similare în alte limbi europene. Sofa ca un cuvânt a fost folosit pentru prima oară într-o scriere a unui cleric englez Samuel Purchas într-o lucrare din 1625, în care vorbea despre o „sofa cu tapițerii somptuoase de aur” pe care le-a descoperit în călătoriile sale din Arabia.
În limba română, sofa are pluralul sofale și este definită ca o mobilă asemănătoare cu un divan, cu un căpătîi mai ridicat, îmbrăcată în stofă. „Eminescu și-a glorificat în repetate rînduri sofaua roșie, masa de brad, cum a cîntat codrul sau teii de la Ipotești”, scria George Călinescu în „Viața lui Mihai Eminescu”. În prezent, „sofa” este sinonim cu „canapea” sau „Kanapee”, referindu-se la o piesă de mobilier concepută pentru ședere și relaxare, având de obicei o pernă moale și spătar pentru confort.
Canapea
Denumirea canapea provine din limba franceză, cuvântul „canapé”. Canapé, la rândul său, își are originile în cuvântul latin „canna”, care înseamnă „trestie” sau „tijă de plante”, și „pavimentum”, care înseamnă podea sau pavaj. Acest termen a fost folosit pentru a descrie o piesă de mobilier folosită pentru odihnă sau dormit, în special una în care oamenii stăteau întinși pe podea, susținuți de perne și înconjurați de tije de plante.
De-a lungul timpului, canapeaua a evoluat în diferite forme și stiluri, devenind astăzi un element comun în case și spații publice. În prezent, canapeaua se referă la o piesă de mobilier concepută pentru a găzdui mai mulți oameni care stau împreună, având de obicei o pernă moale și spătar pentru confort. Acesta este termenul cel mai des întâlnit în România în magazinele de mobilă online.
Divan
Cuvântul „divan” are origini în limba persană, unde termenul „dīvān” se referă la o sală de consiliu sau un loc de adunare pentru discuții și consultări. În cultura otomană, „divan” a ajuns să reprezinte o cameră de consiliu guvernamental sau o curte pentru judecători. Acesta era un loc în care oamenii se așezau pe perne sau pe o platformă în timpul discuțiilor sau al consultărilor.
Pe măsură ce Imperiul Otoman s-a extins, influența sa culturală s-a răspândit și în Europa, și cuvântul „divan” a fost preluat în diferite limbi europene, precum engleza și franceza. În acest context, termenul „divan” a început să fie folosit pentru a descrie o piesă de mobilier lungă și joasă, concepută pentru a se așeza sau întinde, cu perne pentru confort. În prezent, un divan poate fi similar cu o canapea sau un sofa, dar de obicei nu are spătar și poate fi folosit ca pat în unele cazuri.
